Presă

Cum să fac să fiu cu tine?! – Teatrul Nou

By 29 septembrie 2019 No Comments

Textele lui Cehov sunt bijuterii literare, înainte de orice. Ele nu slujesc doar teatrului ca pretext, ci oricărui cititor care-și dorește să se odihnească între rânduri. E o mare de contradicții orice text scris de rus, pentru că după ce te-ai instalat confortabil și ți-ai făcut ordine în gânduri, îți dai seama că neliniștea te invadează. E primul semn al începutului unui nou drum. Cehov e maestru în transformări și răsturnări de situații, în construcții de conflicte acolo unde nici nu-ți trece prin cap. De aceea este cu atât mai incitant demersul Amaliei Iorgoiu, regizoarea spectacolului, care a realizat un colaj din mai multe schițe și povestiri și a dat scenei o nouă poveste, în care-l regăsim pe Cehov așa cum este el: profund și  uman.

«Viața, însă, va rămîne aceeași! Grea, plina de taine și fericire…
Chiar peste o mie de ani, tu omule, o sa se tînguiești, zicînd : „Vai, ce grea e viața!” și tot așa, ca mine acum, o să se temi de moarte și n-o să vrei să mori. Ar trebui să nu uiți ceva, să nu uiți că „Am fost aduși pe lume pentru dragoste!”»

Amalia Iorgoiu e la început de drum într-ale regizoratului, iar ceea ce o ajută foarte mult este că vine oarecum din afara breslei (înainte de studiile de regie a făcut studii superioare de matematică, dacă am reținut eu bine minte). I-am văzut acum ceva timp un proiect regizoral (propus în cadrul unui concurs de proiecte) și mi-a atras atenția rigoarea cu care și-a așezat fiecare detaliu scenă, cum a gândit scenografic textul și cum a dat unitate și coerență întregului spectacol. N-a câștigat ea atunci, așa că m-am bucurat când am regăsit un alt proiect personal semnat de ea și, de această dată, pus în scenă. Cu texte din Cehov!  Spectacolul se joacă la Teatrul Nou, teatru nou apărut în lumea culturală bucureșteană, după cum îi spune și numele, dar care are deja un repertoriu destul de bun.

„De ce Nina și nu Mașa?
Ea: Eu pe Nina trebuie să o joc. Mașa se-mbracă întotdeauna în negru…
El: Păi și tu…
EA: Mașa e nefericită. Nina își urmează visul, iubirea, ea e puternică, își urmează destinul…
El: Dar cu ce te ajută teatrul ăsta?
Ea: Teatrul e ca viața, e adevărat.
El: Teatrul e ca sportul. Ori succes ori eșec, ține de hazardul jocului… E pierdere de timp!”

Cum să fac să fiu cu tine?! Este despre dragoste, dar nu doar despre cum se înfiripă o relație între un el și o ea. E despre ceva mai mult, fiindcă avem în fața ochilor frici, emoții, fragilități, descompuneri de curaj, toate redate foarte bine la nivel tensional – el și ea sunt într-o opoziție perfectă aproape tot spectacolul, doar pentru a se regăsi în final acolo unde trebuie: pe banca vieții în doi. Din antiteza celor două personaje se naște spectacolul, iar felul cum Varty Mihail și Eduard Cîrlan și-au asumat rolurile este de o manieră potrivită ideii regizoarei. Firescul și normalitatea fac parte din poveste, numai că, se știe, acestea se redau foarte, foarte greu la nivel de joc. Dar Eduard Cîrlan are suficient de multe spectacole în spate și destul de multe roluri ca să nu mai simtă nevoia de a demonstra ceea ce știe. Așa se face că el orientează tot spectacolul spre făgașul normalității, al vieții-așa-cum-este-ea, dar fără să bagatelizeze și fără să simtă nevoia unor tușe inutile. Accentul care pe replici acolo unde este cazul, iar Varty Mihail completează și aduce cu ea feminitatea, autoritatea și cochetăria, un cocteil de emoții care dă savoare spectacolului.

„Lasă că avem timp să ne pierdem iluziile!”

Cum să fac să fiu cu tine?! în regia Amaliei Iorgoiu e un spectacol de teatru la care se râde, nu mult, dar suficient cât să te deconectezi de la nebunia cotidiană; e acel gen de spectacol pentru care teatrul rezistă ca formă de artă și care ne determină să ne regăsim pofta de viață.